Zaharină
| Zaharină | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
SMILES C1=CC=C2C(=C1)C(=O)NS2(=O)=O[1]  | |
| Număr CAS | 81-07-2 |
| ChEMBL | CHEMBL310671 |
| PubChem CID | 5143 |
| Formulă chimică | C₇H₅NO₃S[1] |
| Masă molară | 183 u.a.m.[1] |
| Punct de topire | 229 °C |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Zaharină este o substanță sintetică, albă, solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, dar lipsită de orice valoare nutritivă, netoxică și neasimilabilă; întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet.[2] Termenul zaharină provine din limba greacă σάκχαρον (zakharon) și înseamnă zahăr. Zaharina este cel mai vechi îndulcitor artificial, fiind decoperită în anul 1879 de către profesorii Ira Remsen și Constantin Fahlberg de la Johns Hopkins University.[3] Cei doi au descoperit zaharina accidental, în timp ce încercau să creeze o vopsea nouă utilizând derivați pe bază de cărbune.[4]
Zaharina, care poartă codul european de aditiv alimentar (îndulcitor) E 954, are denumirea chimică:
- 3-oxo-2,3 dihidro-benzo(d)izotiazol- 1,1-dioxid
și formula chimică C7H5NO3S
cu o masă moleculară relativă 183,18.[5]
Note
- ^ a b c „Zaharină”, saccharin (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ DEXonline: Zaharină
- ^ Zaharina
- ^ „Zaharina si ciclamatul”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Directiva 2006/128/CE a Comisiei din 8 decembrie 2006 de modificare și rectificare a Directivei 95/31/CE de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare
Legături externe
- Îndulcitori (edulcoranți cu putere mare de îndulcire) Arhivat în , la Wayback Machine.
 | Acest articol despre chimia organică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
