Plimbare pe o stâncă la Pourville
| Plimbare pe o stâncă la Pourville | |
 | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Artist | Claude Monet |
| Datare | 1882 |
| Materiale | ulei pe pânză |
| Gen | Marină[*]  |
| Dimensiuni | 66,5 × 82,3 cm |
| Amplasare | Art Institute of Chicago, Chicago, Illinois, SUA |
| Colecție | Art Institute of Chicago |
| Curent artistic | impresionism |
Modifică date / text  | |
Plimbare pe o stâncă la Pourville este o pictură în ulei pe pânză, realizată în 1882 de pictorul francez Claude Monet. În prezent se află la Art Institute of Chicago. Este o pictură peisagistică ce prezintă două femei pe vârful unei stânci deasupra mării.
Pânza a fost inspirată de un sejur prelungit la Pourville în 1882. Monet s-a stabilit în sat între februarie și mijlocul lunii aprilie, timp în care i-a scris viitoarei sale soții, Alice Hoschedé, „Cât de frumos devine peisajul rural și ce bucurie ar fi ca eu să vă arăt toate colțurile ei încântătoare!" S-au întors în luna iunie a acelui an. Cele două tinere care stau în vârful stâncii pot fi fiicele lui Hoschedé, Marthe și Blanche;[1] s-a sugerat, de asemenea, că persoanele ar fi Alice și Blanche, ambele pictate în aer liber în acel moment.[2]
Diferitele elemente ale picturii sunt unificate prin utilizarea pensulelor; pentru a picta ierburile stâncii, a rochiilor femeilor și a mării îndepărtate, au fost folosite tușe scurte și clare. Un sentiment al mișcării sugerat de caligrafia picturilor a fost o proprietate a operei lui Monet în anii 1880 și este folosită aici pentru a sugera efectul unui vânt de vară asupra personajelor, pământului, apei și norilor care se mișcă pe cer.[3] În timpul procesului de pictare, Monet a redus dimensiunea unui promontoriu stâncos în extrema dreaptă, pentru a echilibra mai bine proporțiile compoziției;[4] cu toate acestea, s-a remarcat și faptul că această stâncă secundară a fost un adaos târziu al pânzei și nu a făcut parte din desenul original.[5] O radiografie a picturii indică faptul că artistul a pictat inițial o a treia persoană în grup, apoi a îndepărtat-o.[6]
Descriind lucrări similare ale artistului, istoricul de artă John House a scris: „Vârfurile sale de stâncă rareori arată o singură întindere de teren. În schimb, există pauze în spațiu; ochiul progresează în profunzime printr-o succesiune de salturi; distanța este exprimată prin planuri care se suprapun reciproc și prin perspectivă atmosferică, mai degrabă decât liniară - prin amortizarea focalizării și a schimbărilor de culoare.”[7] Sentimentul de apropiere este sporit de juxtapunerea stâncii și a mării, de contrastul dintre sol și deschidere.
Note
- ^ Art Institute of Chicago
- ^ Robert L. Herbert, Monet on the Normandy Coast: Tourism and Painting, 1867-1886, (New Haven: Yale University Press, 1996), 45
- ^ Heather Lemonedes, et al, Monet in Normandy, (New York: Rizzoli, 2007), 104
- ^ Art Institute of Chicago
- ^ Lemonedes, 104-106
- ^ Lemonedes, 106
- ^ John House, Monet: Nature into Art, (New Haven: Yale University Press, 1986), 112.
 | Acest articol despre pictură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |
