Piele de măgar (film din 1970)
Acest articol se referă la filmul francez din 1970. Pentru alte sensuri, vedeți Piele de măgar (dezambiguizare).
| Piele de măgar | |
| Peau d'âne | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | Peau d'âne |
|---|---|
| Gen | film de basm film muzical |
| Regizor | Jacques Demy asistat de Alain Franchet și Jean Lefèvre |
| Scenarist | Jacques Demy |
| Bazat pe | după o povestire a scriitorului Charles Perrault |
| Director de imagine | Ghislain Cloquet |
| Montaj | Anne-Marie Cotret |
| Muzica | Michel Legrand |
| Narator | Jean Servais |
| Distribuție | Catherine Deneuve Jean Marais Delphine Seyrig Jacques Perrin |
| Premiera | 16 decembrie 1970 |
| Durata | 85 minute film color |
| Țara |  Franța |
| Filmat în | Castelul Chambord  |
| Locul acțiunii | Europa |
| Limba originală | franceză |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
| |
Modifică date / text  | |
Piele de măgar (titlul original: în franceză Peau d'âne) este un film muzical francez, realizat în 1970 de regizorul Jacques Demy, după o povestire a scriitorului Charles Perrault, protagoniști fiind actorii Catherine Deneuve, Jean Marais, Delphine Seyrig și Jacques Perrin.
Conținut
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.Articol principal: Piele de măgar.
Regele Albastru și soția sa domnesc peste un ținut fermecător. Când regina moare, smulge promisiunea soțului ei de a nu se căsători niciodată cu o femeie care este mai puțin frumoasă decât ea. Dar singura femeie care se apropie de frumusețea reginei este fiica ei și a regelui. Când consilierii săi îl îndeamnă să se căsătorească totuși pentru a avea un moștenitor, regele decide să o ia în căsătorie pe prințesa, care era propria-i fiică. Pentru a descuraja regele de planurile sale de căsătorie și pentru a o salva pe prințesă de o soartă tristă, zâna Liliac, o ajută. Ea o sfătuiește pe prințesă să-i ceară cadouri de nuntă pe care regele nu le-ar putea obține, de exemplu o rochie de culoarea timpului, una de culoarea lunii sau alta de culoarea soarelui. Obținânu-le pe fiecare, zâna o sfătuiește să-i mai ceară un dar pe care regele-tată pecis că nu i-l va îndeplini și anume, pielea măgarului din locul de onoare al grajdului regal, care în fiecare dimineață nu slobozea peste paie bălegar, ci o grămăjoară de monede de aur. Dar prințesa a primit în dar, chiar și pielea de măgar.
Descumpănită, prințesa la îndemnul zânei, fuge din regat și pentru ca nimeni să nu o recunoască, se deghizează cu pielea de măgar și își ia o slujbă de porcar într-un regat vecin. Aici lucra din zori și până în noapte, fiind tot timpul murdară din cap până-n picioare. Singura ei mulțumire era ziua de duminică, când se odihnea și își îmbrăca rochiile cele frumoase pe care le-a luat cu ea. Tânărul prinț al acestui tărâm, întorcându-se de la vânătoare, face ca de obicei un popas ca să se răcorească, la ferma unde era Piele de măgar cum o numeau toți. Aceasta văzându-l pe prinț, i-a plăcut cât este de arătos și manierat.
Într-o zi de odihnă, prințul porni curios să cerceteze prin gospodărie și ajungând într-un hol întunecat la capătul căreia era micuța odaie a lui Piele de măgar. Curios să afle ce este în acea încăpere, se uită pe gaura cheii și văzând frumoasa fată îmbrăcată în rochia aurită, a rămas cu răsuflarea tăiată, îndrăgostindu-se pe loc de ea. Întors în castelul său, prințul cade la pat bolnav, cu gândul doar la ea. După zile de boală și tristețe, poruncește ca „Piele de măgar” să-i facă cu mâinile ei o prăjitură, singurul lucru care ar putea să-i redea sănătatea. În această prăjitură, prințul găsește un inel cu briliante, pe care Piele de măgar l-a pitit în mod intenționat. Prințul este sigur acum că dragostea lui pentru presupusa servitoare, îi va fi returnată. Anunțând că se va căsători doar cu femeia căreia i se potrivește inelul, toate femeile și fetele aflate la vârsta căsătoriei, se adună în castelul său și încearcă inelul, una după alta. Piele de măgar a fost ultima care a încercat inelul, căreia bijuteria scumpă i s-a potrivit perfect și astfel, s-a dezvăluit că este o prințesă.
Prințesa se căsătorește cu prințul sub privirile binevoitoare ale familiilor lor, inclusiv al regelui Albastru, care a sosit la nuntă cu elicopterul împreună cu zâna Liliac. Aceasta îi dezvăluie finei sale că „totul este aranjat” și că ea însăși se va căsători cu regele.
Distribuție
- Catherine Deneuve – regina Albastră / prințesa / Piele de măgar
- Jean Marais – regele Albastru
- Delphine Seyrig – zâna Liliac
- Jacques Perrin – prințul
- Micheline Presle – regina Roșie
- Fernand Ledoux – regele Roșu
- Pierre Repp – Thibaud, vătaful
- Sacha Pitoëff – primul ministru
- Henri Crémieux – șeful doctorilor
- Jean Servais – naratorul
- Gabriel Jabbour – șeful croitorilor
- Sylvain Corthay – Godefroy
- Patrick Préjean – Allard
- Louise Chevalier – „bătrâna”
- Georges Adet – savantul
- Jean-Marie Bon – vizitiul
- Romain Bouteille – șarlatanul
- Gabriel Cinque – mesagerul
- Guy Davout, Michel Delahaye, Michel Mardore, Domergue Regor – miniștrii
- Paul Bonifas, Jean Daniel, Lucien Frégis, Pierre Risch – doctorii
- Simone Guisin – ducesa Antoinette du Ligier de La Garde
- Sophie Maire – prințesa de Monthion
- Valérie Quincy – ducesa Girard de Saint-Armand
- Annie Savarin – prințesa Pioche de La Vergne
- Annick Berger – domnișoara Nicolette
- Laurence Carile – domnișoara Tristounette
- Martine Leclerc – domnișoara Gauthier
- Sonia Reff – domnișoara Ripincelle
- Geneviève Thénier – la jeune fille dans l'appentis
- Dorothée Blanck – fata din cameră
- Andrée Tainsy – mama
- Christine Aurel, Marion Loran, Vanina Michel – fetele de la fermă
- Catherine Géniat, Maud Rayer – fetele la bucătărie
- Jean Degrave – un lacheu
- Bernard Musson – un executor judecătoresc
- Jean Valière – al doilea cavaler
- Rufus – un valet la fermă
- Yves Pignot – un țăran (nemenționat)
- Coluche – un țăran care râde de Piele de măgar (nemenționat)
- Rosalie Varda – baroneasa din rândul pretendenților[1]
- Annie Maurel – trandafirul [1][2][3] (nemenționat)
- Interpreții cântecelor
- Anne Germain – prințesa / Piele de măgar
- Jacques Revaux – Prințul
- Christiane Legrand – zâna Liliac
- Michel Legrand și Jacques Demy – diverse voci cântate
Locurile filmărilor
-
Castelul du Plessis-Bourré, „castelul albastru”. -
Castelul Chambord, „Castelul roșu”. -
Castelul de Neuville, decorul în care lucra Piele de măgar. -
Pe acest fundal, impunătoarea scară din Chambord, sunt filmate scenele din camera prințului și încercarea inelului.
Premii
- În 1972, „Piele de măgar” a primit premiul Círculo de Escritores Cinematográficos (Spania) pentru cel mai bun film pentru copii.
Referințe
Literatură
- Perrault, Charles, Piele de măgar, București, 2005: Editura: EPIGRAF, Literatura Universală, Carțile copilăriei, p. 16
Vezi și
Legături externe
- Piele de măgar la Internet Movie Database
| ||||||||
| ||||||||||||||||
