Isabela de Luxemburg

Isabela de Luxemburg (n. 1247–d. 1298) a fost membră a Casei de Luxemburg.

Familia

Isabela a fost cel de al treilea copil (din șapte) avuți de contele Henric al V-lea de Luxemburg cu soția sa, Margareta de Bar. Unul dintre frații săi mai mari a fost Henric, succesor al tatălui lor.

Bunicii pe linie maternă ai Isabelei au fost contele Henric al II-lea de Bar și soția acestuia Filipa de Dreux, iar pe linie paternă ducele Waleran al III-lea de Limburg cu Ermesinda de Luxemburg.^[1]

Căsătoria

În martie 1265, Isabela a fost căsătorită cu Guy de Dampierre, conte de Flandra, ca a doua soție a acestuia. Această alianță matrimonială a fost determinată de evenimente care se petrecuseră cu mulți înainte de nașterea ei. Într-adevăr, încă din jurul anului 1165, străbunicul ei, Henric al IV-lea cel Orb, conte de Namur și de Luxemburg, nu a avut copii de pe urma primei sale căsătorii. Ca urmare, el l-a numit ca succesor pe fratele său, contele Balduin al IV-lea de Hainaut. Acesta din urmă a murit în 1171, drept pentru care Henric cel Orb l-a confirmat pe nepotul său de frate, Balduin al V-lea de Hainaut. Însă, în urma unei noi încercări de a avea copii, Henric cel Chior s-a recăsătorit, de această dată cu Agnes de Geldern. Agnes a dat naștere unei fiice, Ermesinda, drept pentru care a fost încălcată promisiunea față de conții de Hainaut. A izbucnit un război, în urma căruia Balduin ar fi fost moștenitorul desemnat al lui Henric în provincia Namur.^[2]

Tatăl Isabelei și-a exprimat pretențiile asupra Namurului, fiind fiul Ermesindei. Henric al V-lea a eșuat în privința drepturilor sale în Namur. Părinții Isabelei doreau încheierea păcii cu Guy de Flandra în privința disputei asupra Namur. Isabela a devenit cea dea doua soție a lui Guy, a cărui soție, Matilda de Béthune murise cu un an înainte. Guy avea deja opt copii cu Matilda. La rândul ei, Isabela a născut alți opt urmași:

Beatrice (d. 1307), căsătorită în jur de 1287 cu Ugo al II-lea de Châtillon, conte de Blois
Margareta (d. 1331), căsătorită la 14 noiembrie 1282 la Roxburgh cu prințul Alexandru, fiul regelui Alexandru al III-lea al Scoției); ulterior, căsătorită la 3 iulie 1286 în Namur cu contele Reginald I de Geldern
Isabela (d. 1323), căsătorită în 1307 cu Jean de Fiennes, senior de Tingry și castelan de Bourbourg
Filipa (d. 1306, Paris)
Ioan (n. 1267– d. 1330), devenit marchiz de Namur, căsătorit cu Margareta de Clermont, fiică a contelui Robert de Clermont, iar apoi cu Maria de Artois (1291–1365), fiică a lui Filip de Artois
Guy (d. 1311), senior de Ronse, devenit la un moment dat conte de Zeelanda. Căsătorit cu Margareta de Lorena, fiică a ducelui Theobald al II-lea de Lorena
Henric (d. 6 noiembrie 1337), conte de Lodi, căsătorit în ianuarie 1309 cu Margareta de Cleves
Ioana (d. 1296), călugăriță la Flines

Guy a aranjat o căsătorie a fiicei lor Filipa cu prințul Eduard al Angliei. Cu toate acestea, regele Filip al IV-lea cel Frumos al Franței l-a capturat pe Guy și pe doi dintre fiii săi, constrângându-l să anuleze căsătoria Filipei, luând-o prizonieră pe aceasta în Paris până la moartea ei, în 1306. Guy a fost convocat în fața regelui Franței încă o dată, în 1296, iar principalele orașe ale Flandrei au fost preluate sub protecția regală până când Guy ar fi plătit o indemnizație și ar fi predat teritoriile sale, pentru a le preda grației regale.

Isabela a murit în septembrie 1298,^[3] iar soțul ei șase ani mai târziu, în 1304.