Gymnopus
| Gymnopus | |
|---|---|
 | |
| Gymnopus fusipes (ghebă de stejar) | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Ordin: | Agaricales |
| Familie: | Marasmiaceae |
| Gen: | Gymnopus (Pers.) Gray (1821) |
| Specia tip | |
| Gymnopus fusipes (Bull.) Gray (1821) | |
| Diversitate | |
| peste 300 de specii | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  | |
Gymnopus (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Samuel Frederick Gray, 1821) din încrengătura Basidiomycota în clasa Agaricomycetes, ordinul Agaricales și familia Marasmiaceae,[1][2] este un gen mare de ciuperci saprofite și/sau parazite (numai câteva) cu global peste 300 de specii, în Europa mai puține.[3] Soiurile ale acestui gen se dezvoltă, de la câmpie la munte în grupuri cu multe exemplare, adesea în tufe în păduri de foioase și de conifere, dar, de asemenea, prin grădini și parcuri. Timpul apariției depinde de specie. Se poate găsi din mai până toamna târziu înainte de primul ger.[4].[5] Multe specii au fost transferate de a lungul timpului de la genul Collybia în 1997. Tip de specie este Gymnopus fusipes.
Taxonomie
Numele binomial este Agaricus sect. Gymnopus, determinat de renumitul savant sudafrican (Christian Hendrik Persoon în volumul 2 al lucrării sale Synopsis methodica Fungorum din 1801.[6] Apoi, în 1821, micologului englez Samuel Frederick Gray a fost ridicat la statul de gen sub denumirea actuală (2024).[7]
Termenul Dictyoploca, determinat de micologul francez Narcisse Théophile Patouillard în Bulletin de la Société mycologique de France din 1890,[8] bazat pe descrierea medicului și botanistului francez Camille Montagne (1784-1866) și toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.[9]
Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche γυμνός= golaș, nud, strălucitor),[10] datorită aspectului general.
Descriere
- Pălăria: este de dimensiune mică până mijlocie, subțire până destul de cărnoasă, preponderent higrofană, inițial convexă, aplatizându-se cu timpul, devenind adesea din ce în ce mai adâncită și neregulată cu marginea răsucită în sus și prezentând ocazional un gurgui mic și turtit în centru. Cuticula este netedă și goală, mată sau lucioasă, niciodată vâscoasă, cu un colorit variabil, care poate fi albicios, ocru-gălbui, ocru, galben-maroniu, brun-roșiatic, castaniu sau brun închis.
- Lamelele: sunt subțiri, dense, bifurcate și aderate la picior, uneori aproape libere. Coloritul este mereu mai deschis decât pălăria, fiind alb până ocru-gălbui.
- Piciorul: mai lung ca diametrul pălăriei este mereu dur, cartilaginos și fibros, neted sau striat, cu o bază pliată, foarte des prelungită în formă de rădăcină și de la început sau după scurt timp gol pe dinăuntru.
- Carnea: este destul de subțire și ceva elastică, la cele mai multe specii necomestibilă, din cauza mirosului dezgustător (de exemplu Gymnopus hariolorum, [11] Gymnopus impudicus[12]) și/sau gustului iute (de exemplu Gymnopus peronatus[13]). Specii adevărat toxice nu sunt cunoscute.[4][5][14]
- Caracterisici miccroscopice: are spori mici, netezi, elipsoidali, în formă de picătură, hialini (translucizi) și neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod). Pulberea lor este albă. Basidiile cu 2-4 sterigme fiecare au o formă de măciucă. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) sunt clavate neregulat cu excrescențe cu cârlige. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc adesea. Hifele pe cuticulă pot fi noduroase sau ramificate.
Specii ale genului (selecție)
În trecut, un număr mare de specii cu spori albi, unele foarte frecvente, au fost atribuite genului Collybia, dar din 1997, majoritatea au fost separate din nou în alte genuri, cele mai multe transferate la genul Gymnopus.[15] Următoarele specii ale genului sunt listate în Index Fungorum:[16]
|
|
|
|
Genul în imagini
-
G. alkalivirens -
G androsaceus -
G. biformis -
G. brassicolens -
G. confluens -
G. dichrous -
-
G. erythropus -
-
G. hariolorum
-
G. impudicus -
G. lanipes -
G. luxurians -
G.montagnei -
G. ocior -
G. peronatus -
G. putillus -
G. spongiosus -
G. subpruinosus -
G. subsulphureus
Note
- ^ Index Fungorum
- ^ MycoBank
- ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers (2008) „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 298, ISBN 0-85199-826-7
- ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 178-179, ISBN 978-3-440-13447-4
- ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 44, 59 ISBN 3-405-11774-7
- ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 2, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 302 [http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k97341x/f1.item.zoom
- ^ Samuel Frederick Gray: „A natural arrangement of British plants”, vol. 1, Editura Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821, p. 608 Ediție digitală, vol. 1
- ^ Narcisse Théophile Patouillard: „Le genre Ganoderma”, în: „Bulletin de la Société mycologique de France” vol. 6, Paris 1890, p. 21
- ^ Index Fungorum 1
- ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 235
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 272-273, ISBN 3-405-12081-0
- ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 372-373, ISBN 88-85013-46-5
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 276-277, ISBN 3-405-12116-7
- ^ Jurnalul „Der Tintling
- ^ V. Antonín & M. E. Noordeloos: „A monograph of Marasmius, Collybia and related genera in Europe”, vol. 17, partea a 2-a: „Collybia, Gymnopus, Rhodocollybia, Crinipellis, Chaetocalathus, and additions to Marasmiellus”, Editura IHW, Eching 1997
- ^ Index Fungorum 2, 27 iunie 2019
Bibliografie
- Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983-1993
- V. Antonín, R. Halling & M. E. Noordeloos: „Generic concepts within the groups of Marasmius and Collybia sensu lato”, în: „Mycotaxon”, nr. 63, p. 359-368
- V. Antonín & M. E. Noordeloos: „A monograph of Marasmius, Collybia and related genera in Europe”, partea a 2-a: „Collybia, Gymnopus, Rhodocollybia, Crinipellis, Chaetocalathus, and additions to Marasmiellus”, Editura IHW, Eching 1997
- H. Clémençon: „Kompendium der Blätterpilze I. Collybia – Z”, în: „Mycologia”, vol. 47, p. 5-25
- Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
- G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 3, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 978-3-8001-3528-8
- Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
- M. E. Noordeloos: „Gymnopus”, în: „Flora Agaricina Neerlandica”, vol. 3, 1995
- A. W. Wilson & D. E. Desjardin: „Phylogenetic relationships in the gymnopoid and marasmioid fungi (Basidiomycetes, euagarics clade)”, în: „Mycologia”, vol. 97, nr. 3, 2005, p. 667-679
Legături externe
Materiale media legate de Gymnopus la Wikimedia Commons
