Cartagina în flăcări (film)

Cartagina în flăcări
Cartagine in fiamme

Afișul românesc al filmului
Titlu originalCartagine in fiamme
Genfilm de capă și spadă
film de acțiune
film istoric
RegizorCarmine Gallone
ScenaristCarmine Gallone
Ennio De Concini
Duccio Tessari
Bazat peromanul omonim al scriitorului Emilio Salgari
ProducătorCarmine Gallone
StudioLux Film
Director de imaginePiero Portalupi
MontajNiccolo Lorarri
MuzicaMario Nascimbene
CostumeVeniero Colasanti[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieJosé Suárez
Daniel Gélin
Anne Heywood
Ilaria Occhini
Premiera29 ianuarie 1960 Italia Italia
Durata105 minute
film color (Technicolor)
ȚaraItalia Italia
Franţa Franța
Locul acțiuniiTunisia  Modificați la Wikidata
Limba originală italiană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online
  • Pagina IMDb
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cartagina în flăcări (titlul original: în italiană Cartagine in fiamme) este un film dramatic italo-francez, realizat în 1960 de regizorul Carmine Gallone, după romanul omonim al scriitorului Emilio Salgari, protagoniști fiind actorii José Suárez, Daniel Gélin, Anne Heywood și Ilaria Occhini.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Articol principal: Cartagina.

În timpul celui de-al Treilea Război Punic, în timp ce consulul Scipio Aemilianus a debarcat pe coastele Africii, orașul Cartagina a întâmpinat tot mai multe probleme din partea romanilor. Chiar și în interiorul orașului, cartaginezii sunt împărțiți, unii dorind să lupte până la moarte, alții preferând să trateze cu inamicul. Hermon însuși, sufet în fruntea Marelui Sfat al orașului, ezită asupra comportamentului de adoptat. Phégor, șeful gărzii sacre, este adeptul negocierilor cu romanii care doresc să distrugă Cartagina și să reconstruiască un nou oraș mai departe de coastă pentru a reduce total puterea maritimă a rivalului Romei, în timp ce Hiram, șeful militar al Cartaginei, consideră că orașul trebuie apărat împotriva romanilor și trebuie să plece în exil pentru a scăpa de moarte. Își părăsește logodnica Ophir, fiica lui Hermon, amenințată și ea de înaintarea romană. Hiram se întoarce la Cartagina pentru a o salva pe Fulvia, o romană care i-a salvat odată viața și pe care marele preot este pe cale să o sacrifice pe altarul lui Baal-Moloch din cauza urii oamenilor față de romani.

Hiram fuge apoi pe corabia prietenului său Sidon, dar Phégor, care voia să o facă pe Fulvia soția sa, pornește în urmărire la bordul ultimei trireme pe care Roma a lăsat-o flotei cartagineze. Hiram se întoarce apoi să o răpească pe Ophir, care era pe cale să se căsătorească cu Tsour, prietenul său din copilărie, deoarece Hermon nu dorea ca fiica lui să se căsătorească cu Hiram. Armata cartagineză comandată de Hasdrubal Boetarhul este învinsă definitiv de legiunile romane. Phegor trădează orașul pentru a evita moartea în timp ce Hiram care pledează cauza apărării orașului este autorizat să se întoarcă la Cartagina, el apără orașul de romani dar învins, trebuie să fugă pe mare. Hiram și Ofir vor fi salvați și vor vedea din barca lor distrugerea Cartaginei de flăcări.

Distribuție

  • José Suárez – Hiram
  • Daniel Gélin – Phegor, șeful gărzii sacre
  • Anne Heywood – Fulvia
  • Pierre Brasseur – Sidone
  • Ilaria Occhini – Ophir
  • Paolo Stoppa – Astarito
  • Erno Crisa – Asdrubale
  • Cesare Fantoni – Assian
  • Ivo Garrani – Thala
  • Mario Girotti – Tsour
  • Edith Peters – Sarepta
  • Aldo Silvani – Hermon, șeful consiliului
  • Gianrico Tedeschi – Eleo
  • Amedeo Nazari –
  • Guido Celano – Gollussa
  • Nerio Bernardi – preotul din Moloch
  • Amedeo Trilli – Velia
  • Mario Passante – membru al consiliului cartaginez

Aprecieri

„Supermontare artificioasă, fără idei, dar cu succes garantat de public.”
—T. Caranfil , Dicționar universal de filme [1]

Referințe

  1. ^ Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, p. 156; 

Bibliografie

  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 597, ISBN 973-669-148-9 ;
  • Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București, 2008: Litera internațional, pp. 1106 pag., ISBN 978-973-675-416-6 

Vezi și

Legături externe


v  d  m
Filme regizate de Carmine Gallone
Anii 1910
  • Il romanzo (1913)
  • Sărutul lui Cyrano (1913)
  • Modelul (1914)
  • Marșul nupțial (1915)
  • Senza colpa! (1915)
  • Avatar (1916)
  • La storia di un peccato (1918)
Anii 1920
  • Marcella (1922)
  • Il corsaro (1924)
  • Gli ultimi giorni di Pompei (1926)
  • Terra senza donne (1929)
  • La città del piacere (La Ville des mille joies) (1928)
Anii 1930
  • Die singende Stadt (1930)
  • Casta Diva (1935)
  • Scipione l'Africano (1937)
  • Un dramma al circo (Manege) (1937)
  • Giuseppe Verdi (1938)
  • Solo per te (1938)
  • Marionette (1939)
  • L'allegro cantante (Das Abenteuer geht weiter) (1939)
  • Il sogno di Butterfly (1939)
Anii 1940
  • Melodie eterne (1940)
  • Manon Lescaut (1940)
  • L'amante segreta (1941)
  • Primo amore (1941)
  • Le due orfanelle (1942)
  • Odessa în flăcări (1942)
  • Rigoletto (1946)
  • Addio Mimì! (1947)
  • La signora delle camelie (1947)
  • La leggenda di Faust (1949)
  • Il trovatore (1949)
Anii 1950
  • Puterea destinului (1950)
  • Taxi di notte (1950)
  • Messalina (1951)
  • Senza veli (Wir tanzen auf dem Regenbogen) (1952) co-regia con Arthur Maria Rabenalt
  • Puccini (1953)
  • Cavalleria rusticana (1953)
  • Cio-Cio-San (1954)
  • Casa Ricordi (1954)
  • Casta Diva (1954)
  • La figlia di Mata Hari (1954) co-regia con Renzo Merusi
  • Don Camillo e l'onorevole Peppone (1955)
  • Michele Strogoff (1956)
  • Tosca (1956)
  • Polikuska (1958)
Anii 1960
  • Cartagina în făcări (1960)
  • [Don Camillo domn și nu prea (1961)
  • Călugărița din Monza (1962)
  • Carmen di Trastevere (1962)